Curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!

LET'S DO IT ROMANIA. Ziua în care România se scutură de gunoaie

Deşi oficial s-au înscris 70.000 de voluntari în proiectul "Let’s Do It, Romania!", organizatorii se aşteaptă la o prezenţă de patru ori mai mare.

Astăzi, de la ora 8.00, s-a dat startul celui mai mare proiect de implicare socială din istoria României: curăţarea arealelor naturale din ţară. După mai bine de un an de pregătiri, organizatorii se pregătesc de proba de foc.

Înarmaţi cu răbdare, dar nedormiţi de câteva zile din cauza problemelor de organizare inerente, ei vor fi astăzi şi mâine la turnul de control, coordonând de la call centerul din Bucureşti mobilizarea şi activitatea a zeci, poate sute de mii de români.

• Astfel, ei vor răspunde la toate întrebările legate de proiect, la numărul 0318 21 21 21 (10.00-18.00, tarif normal în toate reţelele).

6.500 de mormane vor dispărea

Sunt tineri. Unii dintre ei au renunţat la joburi, alţii au făcut sacrificii personale. Totul pentru ca România să redevină curată. Primul comunicat care anunţa îndrăzneţul proiectul de curăţenie generală a fost trimis pe 15 septembrie 2009. De atunci, organizatorii au mobilizat voluntari, sponsori şi autorităţi.

Dar realizarea proiectului nu a fost deloc uşoară. Au reuşit să strângă din sponsorizări doar 30% din bugetul estimat iniţial, adică 20.000 de euro. De asemenea, au avut succes în a convinge 39 de judeţe să se implice. Cu unele autorităţi locale discuţiile nu au mers.

Au atras sprijinul a patru ministere: al Mediului, al Educaţiei, al Culturii şi al Turismului. Iar ca proiectul să meargă, au realizat harta deşeurilor în fiecare judeţ. Astfel, 6.500 de mormane aşteaptă să fie ridicate.

În 25 dintre cele 39 de judeţe implicate, gunoaiele se vor colecta selectiv. Dacă vor ieşi 200.000 de voluntari, aşa cum estimează coordonatoarea proiectului, Liana Buzea, vor fi colectate aproape 20.000 de tone de deşeuri. 

Cum decurge ziua de curăţenie

De dimineaţă, voluntarii se întâlnesc cu coordonatorii echipelor locale la punctele organizate în fiecare judeţ, pentru a primi informaţii despre curăţenie şi a afla instrucţiunile.

• Lista cu toate punctele de înregistrare locale este disponibilă de site-ul campaniei -www.letsdoitromania.ro. De asemenea, ei sunt rugaţi să citească manualul de curăţenie, disponibil pe site.

• Voluntarii sunt rugaţi să vină cu o pereche de mănuşi şi o rolă de saci de 120 de litri, iar la finalul curăţeniei să revină la punctul de înregistrare pentru a comunica rezultatele acţiunii.

"Let’s Do It" în lume

EVZ a vorbit cu coordonatorii proiectelor de curăţenie în ţările care au pus în practică proiectul "Let’s Do It". În 2007, estonianul Rainer Nolvak se plimba cu bicicleta pe un drum de ţară. "Eram sătul de grămezile de gunoaie adunate pe lângă satele din Estonia, mai ales că mergeam des pe bicicletă la ţară", povesteşte el.

Pădurile estoniene, pe cât erau de pure şi frumoase, pe atât erau de sufocate de deşeuri. "Vedeam atâta frumuseţe în jurul meu, copaci tăcuţi, uneori câte o căprioară şi deodată sticle de plastic", povesteşte Rainer.

"Simţeam că viaţa mea intimă e violată, mă simţeam neputincios". Într-o discuţie cu alţi doi prieteni, care se plângeau de aceeaşi problemă, lui Rainer i-a venit ideea de face curăţenie. A numit-o "Let’s Do It, Estonia".

Astfel, pe 3 martie 2008, 50.000 de estonieni au ieşit la curăţenie şi adunat 10.000 de tone de gunoi. Proiectul a fost un succes şi a căpătat notorietate internaţională. Au urmat alte ţări care au făcut curat, printre care Letonia, Lituania, Slovenia, Portugalia, Ucraina. De asemenea, şi India şi Brazilia plănuiesc astfel de curăţenii.

Letonia s-a inspirat de la vecini şi pe 13 septembrie 2008, 50.000 de oameni, în frunte cu preşedintele ţării, s-au mobilizat la adunat gunoaie. Mândria reuşitei a fost aşa de mare, încât proiectul s-a transformat într-o campanie anuală, în care se implică însuşi şeful de stat. Obiectivul este ca, în 2018, la zece ani de la prima curăţenie, Letonia să fie cea mai curată ţară din lume, potrivit spuselor lui Vita Jaunzeme, manager de proiect.

Nici vecinii lituanieni nu s-au lăsat mai prejos şi pe 24 aprilie, anul trecut, 110.000 de voluntari au spus "Let’s Do It, Lituania !" şi au făcut ţara lună. La aproape un an diferenţă,slovenii au ieşit din carapace în număr de 250.000. Au strâns 15.000 de tone de gunoaie, după cum a declarat coordonatorul proiectului, Jaka Kranjc.
IMPLICĂ-TE ŞI TU !!!

Site-ul Organizaţiei  

 Putem opri încălzirea globală ?

  

Temperatura medie globală a crescut cu 0,8° Celsius de la începutul revoluţiei industriale. Poate nu pare o creştere mare dar consecinţele sunt enorme. Calotele glaciare se micşorează de la an la an. Fenomenele meteorologice extreme şi cicloanele sunt din ce în ce mai frecvente. Schimbările climatice afectează deja ecosistemele şi pun în pericol vieţile a milioane de oameni, iar acesta este doar începutul.

Acesta este norocul nostru. Dacă noi am fost cauza, tot noi putem fi soluţia. Tehnologiile necesare există deja.

Noi putem şi trebuie să reducem emisiile de CO₂ cu 50% până în anul 2050. Ţările industrializate vor trebui să reducă emisiile cu până la 80%. Dacă vom reuşi acest lucru, vom putea menţine creşterea temperaturii globale sub nivelul de 2° Celsius.

Aşa-numitul efect de seră este o acumulare de căldură în atmosferă. Fără ea, planeta noastră nu ar putea fi locuibilă. Dacă o parte din căldura reflectată de pământ nu ar fi ,,captată” de gazele cu efect de seră, suprafaţa planetei noastre ar fi cu 33° Celsius mai rece. Problema este că acum noi eliberăm în atmosferă din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră iar acest lucru afectează echilibrul natural. De unde provin aceste gaze?

▪ Petrolul- Este principala sursă de energie dar şi una din principalele surse de. Este responsabil pentru 40% din emisiile combustibili fosili. Produsele petroliere sunt combustibili folosiţi de către aproape toate vehiculele motorizate sau aeriene, de multe sisteme de încălzire şi de centralele electrice.

▪ Cărbunele- Este deja la fel de vinovat ca şi petrolul şi în curând ar putea deveni inamicul numărul unu al climei. Arderea cărbunelui produce cantităţi foarte mari de CO2. Lignitul are un impact şi mai mare decât cărbunele. Deşi se estimează că rezervele de cărbune şi lignit vor ajunge pentru câteva sute de ani, folosirea lor necontrolată ar fi o catastrofă imensă pentru clima lumii.

 ▪ Gazul natural- Este privit drept cea mai ,,curată” formă de combustibil fosil şi poate fi folosit eficient pentru producerea căldurii şi a electricităţii. Totuşi, şi el generează jumătate din emisiile de CO₂ ale lignitului pentru fiecare kilowatt/oră produs.        

Mai jos am ataşat un link foarte interesant, unde puteţi vedea live emisiile de CO2 din întreaga lume.

CO2 Emissions in World

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” Oscar Wilde

Aud de câteva zile încoace o reclamă la radio cu un tip care citeşte uimit într-un ziar un fel de HOW TO GUIDE pentru a fi ECO. Aşa mi-am amintit de sintagma  „eco people” şi mi-a venit să zâmbesc. În urmă cu câţiva ani, când auzeam de reciclare şi protejarea mediului mă uitam urât şi eram convins că nu e treaba mea. Acum îmi amintesc de logo-ul verde cu cele trei săgeţi şi înţeleg pe zi ce trece cât de importantă e protejarea mediului. Probabil acum veţi dori să treceţi la următoarea pagină în revistă sau să daţi click pe un alt link pe blog, însă nu am de gând să fiu un tip plictisitor care vă va spune să nu vă mai daţi cu şprei ca să protejăm planeta împotriva efectului de seră.

Mi-am dat seama că a fi eco nu înseamnă luarea unor măsuri extreme care să ne afecteze stilul de viaţă şi să ajungem din cauza încăpăţânării noastre să spunem „Da` ce, eu să mă schimb ca să fiu eco? Pentru cine?”.  Primul pas ar fi colectarea efectivă a deşeurilor, însă asta doecamdată nu depinde de noi. În Arad, doar câteva companii colectează deşeurile în mod selectiv, ghenele din faţa blocului sau cele din curtea casei sunt încă universale. Dar, când va veni momentul, va fi foarte simplu să luăm 3 coşuleţe de gunoi şi să aruncăm plasticul separat, metalul separat, hârtia separat şi să zicem cojile de cartofi separat. Asta înseamnă că masele plastice provenite din diferite ambalaje, jucării stricate sau pet-uri vor putea fi reciclate. La fel, dozele de bere din aluminiu, cutiile de conservă sau, separat, hârtia.

În anul 2011 chiar trebuie să facem diferenţa şi cred ferm că asta ţine de civilizaţie şi de respectul de sine până la urmă. E revoltător să vezi pungi cu gunoi menajer băgate în containerele special destinate colectării de peturi! Şi apropo de asta, ce ne costă să strivim flacoanele de 2 sau de 5 litri, spre exemplu? V-aţi gândit vreodată, dacă fiecare vecin din bloc ar arunca un pet de 5 litri pe zi, câte pubele ar trebui instalate pe fiecare stradă? Probabil parcările ar fi pline de tomberoane sau copiii nu ar mai avea unde să se joace, câinii unde să se plimbe sau poate am rămâne blocaţi între gunoaie. Lucrurile stau la fel şi cu dozele de bere sau energizant, cutiile de carton se pot de asemenea plia, iar pungile pot fi comprimate astfel încât să ocupe mai puţin spaţiu.

De multe ori m-am întrebat ce să fac dacă nu există un coş de gunoi prin preajmă? Am găsit şi răspunsul: păstrez ce e de aruncat până la primul coş de gunoi, pun respectivul deşeu în buzunar, în geantă sau în maşină dacă nu am unde să îl arunc, şi mă debarasez de el când ajung în preajma unei pubele sau acasă. Ştiu că e greu să nu te revolţi dând vina pe autorităţi că nu au instalat tocmai acolo un tomberon, însă ar fi bine să fim chiar egoişti şi să ne gândim la noi. Unde ajungem dacă vom continua să fim nepăsători? V-aţi gândit vreodată că nepăsarea ne afectează pe termen mediu şi lung, în mod indirect, dar extrem de dur?

În liceu, am imprimat o mulţime de topuri de coli şi mi-am dat seama că risipa de hârtie mă afectează la buzunar. Aşa că am decis să imprim faţă/verso. Am păstrat colile imprimate pe o parte de la un semestru la altul sau chiar de la un an la altul şi am refolosit hârtia pe cealaltă parte. Asta ar putea deveni o practică la birou şi mai ales în instituţiile publice, cele mai mari risipitoare de hârtie. Hârtia înseamnă copaci. Mai simplu spus, cu cât imprimăm mai mult, inutil, cu atât vom avea mai puţine păduri, mai puţin oxigen, mai puţine oaze de relaxare, mai puţină sănătate, mai puţină viaţă. Poate înşiruirea vi se pare exagerată, însă este foarte reală.

Până acum v-am oferit doar câteva exemple banale, care nu ne costă nimic, ne aduc chiar beneficii directe şi un imens beneficiu pe termen lung.

În incheiere, aş dori să vă reamintesc să nu aruncaţi detergenţi şi chimicale şi deşeuri în ape (râuri, lacuri, mare), să nu uitaţi gunoaiele după voi când ieşiţi la iarbă verde şi să închiriaţi un container când vă renovaţi casa, în loc să aruncaţi molozul pe spaţiile verzi.

E atât de uşor să fim eco, trebuie doar să gândim constructiv!

Un documentar realizat de Leonardo Di Caprio unde reflectă asupra părţilor negative ce apar asupra Naturii şi ne sfătuieşte cum putem îmbunătăţii viaţa Naturii în viitorul apropiat...

Protejarea naturii

Structurile vieţii sub impactul erei tehnologice       

   De fapt, problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut o dată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti, căci omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa cum era ea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini şi pământuri intelenite in vai roditoare, ţinuturi aride în oaze de verdeaţa, a creat noi soiuri de plante de cultura şi a domesticit animale sălbatice.Până aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.

  Cotitura a intervenit o data cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnico-ştiinţifică, graţie căreia avioane şi rachete brazdează, astăzi, văzduhul şi străpung norii, nave tot mai mari şi mai puternice despică luciul marilor şi al oceanelor, cascade de hidrocentrale transormă puterea apelor în salbe de lumină, în energie ce alimentează parcul de maşini în creştere vertiginoasă. Într-un cuvânt, ştiinţa şi tehnica modernă, sporind nemăsurat puterea omului, au ridicat, în medie, nivelul de viaţă de pretutindeni. Dar reversul civilizaţiei industriale este contemporane, al progresului material a fost şi este înrăutăţirea mediului natural. Sub impactul dezvoltării economice au fost poluate, mai mult sau mai puţin grav, solul, apă şi aerul, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale, iar omul este confruntat la rândul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările şi continentele. Efectele ei sunt resimţite până şi pe întinderile, până ieri imaculate, ale Antarcticii. S-a calculat ca în timp de un deceniu, devierile civilizaţiei au provocat mediului natural pagube mai mari decât într-un mileniu.

„Infernuri ecologice”
                                                                                 

       Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil convenţional se aruncă anual în atmosferă aproximativ un miliard şi jumătate tone de cenuşă, praf şi gaze. Pe lângă arderea combustibililor cărbune, petrol, lemn, gaze naturale probleme asemănătoare creează şi alte industrii, îndeosebi chimică, metalurgică, unele ramuri constructoare de maşini, industria alimentara etc. ca şi circulaţia automobilelor, avioanelor, trenurilor,vapoarelor etc.

       Abstracţie făcând de unele unităţi industriale plasate în plină natură, grosul poluării atmosferice provine din oraşe, căci apariţia industriei fie ca are loc în oraşe, fie creează ulterior oraşe. Aşa că primele victime sunt orăşenii. Există de acum un număr apreciabil de “infernuri ecologice”, perimetre urbane unde noxele industrializării se fac simţite prin efecte combinate : aer viciat, zgomot, aglomeraţie. În asemenea locuri cum sunt oraşele San Paulo, Ciudad de Mexico, Detroit, Callacuta, Los Angeles, New York procentul de îmbolnăviri ale căilor respiratorii, inclusiv cancerul pulmonar, este de câteva ori mai mare, înregistrându-se, de asemenea diverşi alţi factori de risc pentru sănătatea oamenilor, şi nu numai a acelora ce locuiesc la oraşe. Abordând această problemă, specialiştii consideră că, pe lângă reducerea prin toate mijloacele a surselor de poluare, şi dacă se poate, chiar eliminarea totală a unora dintre ele, însănătoşirea aerului este de neconceput fără aportul decisiv al ariilor verzi.

,,Nostalgia apei de izvor”
  

        Dar dacă aerul, aşa cum este, deocamdată poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelaşi lucru se întâmplă cu apa potabilă, care pentru citadini are de mai multă vreme un preţ. Şi încă în continuă creştere. Căci apa, acest al doilea element în ordinea urgenţelor omeneşti, după aer, a devenit şi el un produs industrial. În preajma marilor oraşe şi unităţi industriale apar instalaţii uriaşe de “tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc.

       La prima vedere, pare paradoxal să vorbim de nevoia asigurării apei pe o planetă care dispune de atâta apă, încât s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e că 97 la sută din apa globului este sărată, iar din restul de 3 la sută cea mai mare parte se află în gheţari. Rezultă că populaţia lumii are la dispoziţie pentru consumul personal  şi pentru activităţile sale economice numai în jur de 1 la sută din volumul de apă dulce, respectiv cea din râuri, fluvii, lacuri şi din unele pânze freatice. Chiar şi aşa, ar fi mai mult decât suficient pe ansamblu, numai că aşa ca şi la alte capitole ale înzestrării naturale, apa e foarte neuniform repartizată pe întinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluată. În ansamblul poluării, ponderea apelor uzate menajere şi industriale este covărşitoare.

       Dacă la poluarea aerului imaginea-simbol este oferită de arborii “perforaţi” de “ploile acide”, la poluarea apei expresia caracteristică ar putea fi considerate “mareele negre”, adică poluarea, practic continuă, cu petrol a mărilor şi oceanelor lumii, având efecte dezastroase asupra florei şi faunei marine.