Aud de câteva zile încoace o reclamă la radio cu un tip care citeşte uimit într-un ziar un fel de HOW TO GUIDE pentru a fi ECO. Aşa mi-am amintit de sintagma  „eco people” şi mi-a venit să zâmbesc. În urmă cu câţiva ani, când auzeam de reciclare şi protejarea mediului mă uitam urât şi eram convins că nu e treaba mea. Acum îmi amintesc de logo-ul verde cu cele trei săgeţi şi înţeleg pe zi ce trece cât de importantă e protejarea mediului. Probabil acum veţi dori să treceţi la următoarea pagină în revistă sau să daţi click pe un alt link pe blog, însă nu am de gând să fiu un tip plictisitor care vă va spune să nu vă mai daţi cu şprei ca să protejăm planeta împotriva efectului de seră.

Mi-am dat seama că a fi eco nu înseamnă luarea unor măsuri extreme care să ne afecteze stilul de viaţă şi să ajungem din cauza încăpăţânării noastre să spunem „Da` ce, eu să mă schimb ca să fiu eco? Pentru cine?”.  Primul pas ar fi colectarea efectivă a deşeurilor, însă asta doecamdată nu depinde de noi. În Arad, doar câteva companii colectează deşeurile în mod selectiv, ghenele din faţa blocului sau cele din curtea casei sunt încă universale. Dar, când va veni momentul, va fi foarte simplu să luăm 3 coşuleţe de gunoi şi să aruncăm plasticul separat, metalul separat, hârtia separat şi să zicem cojile de cartofi separat. Asta înseamnă că masele plastice provenite din diferite ambalaje, jucării stricate sau pet-uri vor putea fi reciclate. La fel, dozele de bere din aluminiu, cutiile de conservă sau, separat, hârtia.

În anul 2011 chiar trebuie să facem diferenţa şi cred ferm că asta ţine de civilizaţie şi de respectul de sine până la urmă. E revoltător să vezi pungi cu gunoi menajer băgate în containerele special destinate colectării de peturi! Şi apropo de asta, ce ne costă să strivim flacoanele de 2 sau de 5 litri, spre exemplu? V-aţi gândit vreodată, dacă fiecare vecin din bloc ar arunca un pet de 5 litri pe zi, câte pubele ar trebui instalate pe fiecare stradă? Probabil parcările ar fi pline de tomberoane sau copiii nu ar mai avea unde să se joace, câinii unde să se plimbe sau poate am rămâne blocaţi între gunoaie. Lucrurile stau la fel şi cu dozele de bere sau energizant, cutiile de carton se pot de asemenea plia, iar pungile pot fi comprimate astfel încât să ocupe mai puţin spaţiu.

De multe ori m-am întrebat ce să fac dacă nu există un coş de gunoi prin preajmă? Am găsit şi răspunsul: păstrez ce e de aruncat până la primul coş de gunoi, pun respectivul deşeu în buzunar, în geantă sau în maşină dacă nu am unde să îl arunc, şi mă debarasez de el când ajung în preajma unei pubele sau acasă. Ştiu că e greu să nu te revolţi dând vina pe autorităţi că nu au instalat tocmai acolo un tomberon, însă ar fi bine să fim chiar egoişti şi să ne gândim la noi. Unde ajungem dacă vom continua să fim nepăsători? V-aţi gândit vreodată că nepăsarea ne afectează pe termen mediu şi lung, în mod indirect, dar extrem de dur?

În liceu, am imprimat o mulţime de topuri de coli şi mi-am dat seama că risipa de hârtie mă afectează la buzunar. Aşa că am decis să imprim faţă/verso. Am păstrat colile imprimate pe o parte de la un semestru la altul sau chiar de la un an la altul şi am refolosit hârtia pe cealaltă parte. Asta ar putea deveni o practică la birou şi mai ales în instituţiile publice, cele mai mari risipitoare de hârtie. Hârtia înseamnă copaci. Mai simplu spus, cu cât imprimăm mai mult, inutil, cu atât vom avea mai puţine păduri, mai puţin oxigen, mai puţine oaze de relaxare, mai puţină sănătate, mai puţină viaţă. Poate înşiruirea vi se pare exagerată, însă este foarte reală.

Până acum v-am oferit doar câteva exemple banale, care nu ne costă nimic, ne aduc chiar beneficii directe şi un imens beneficiu pe termen lung.

În incheiere, aş dori să vă reamintesc să nu aruncaţi detergenţi şi chimicale şi deşeuri în ape (râuri, lacuri, mare), să nu uitaţi gunoaiele după voi când ieşiţi la iarbă verde şi să închiriaţi un container când vă renovaţi casa, în loc să aruncaţi molozul pe spaţiile verzi.

E atât de uşor să fim eco, trebuie doar să gândim constructiv!